3. Celui ce e aproape să moară

Numele tău se desprinde de tine cum carnea de pe oase.

Rămâi în mintea mea la fel de singur ca urma unui papuc căruia i-a murit piciorul,

slăbeşti din culori şi se adună în jurul tău praf de cuvinte ce seamănă cu pământul,

te împrăştii şi-ţi frămânţi viaţa ca pâinea,

o vom mânca când ne va fi foarte foame şi-n noi vei fi uitat semnelor,

anii tăi morţi îşi vor căuta degeaba trupul,

nu-i va întâmpina nimeni când câte un gând de-a curge le va brăzda închegarea.

Şi ochii noştri cu chin îţi vor prelungi arătarea, aliment de-a pururi expirat,

o să-ţi piardă uneori un umăr printre lucruri ce te vor însoţi,

o să te uite îmbrăcat în halat când te vor vrea undeva pe o stradă,

nu-ţi va mai fi frig niciodată, sau cel puţin ei nu o vor mai ştii decât cu greu,

în zone de timp subţire în care ce-ai fost e un tablou

în care poţi crede că intri.

Aş vrea

să nu mai poţi muri chiar dacă gânduri şi carne ţi-o cer,

să dai cu pietre în timp şi să nu plângi când i se deschid rănile,

să ţi se cojească moartea ca o superficială piele inutilă,

să uiţi că moartea e în tine ceva care creşte,

să ieşi din ea ca dintr-o casă veche,

să-i reclădeşti pe cei morţi din cuvinte,

să mănânci pâinea poveştilor ca să nu-ţi mai forţezi trupul,

să nu mai fie drumuri sau vremuri alunecoase care să te aibă,

să nu te mai văd niciodată, dar să te ştiu mai mult decât copil al ochilor noştri.

Aş vrea

măcar

să stai în mintea mea ca şi când ai muri după mine.

Reclame

Un gând despre &8222;3. Celui ce e aproape să moară&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s